opțiuni
  • info

7 definiții pentru afruntat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AFRONTA, afrontez, vb. I. Tranz. A înfrunta. [Prez. ind. și: afront. – Var.: afrunta vb. I] – Din fr. affronter (după înfrunta).

AFRUNTA, vb. I v. afronta.

afronta vt [At: DEX2 / V: -run- / Pzi: ~ront / E: fr affronter] 1 (Rar) A înfrunta. 2 (Med) A apropia, prin operație, marginile unei plăgi pentru o bună cicatrizare.

afrunta vt vz afronta

AFRUNTA, afrunt, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înfrunta. Acela ce nu știe o jertfă ca s-afrunte E mic de suflet. MACEDONSKI, O. II 36.

AFRUNTA, afrunt, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înfrunta. – Fr. affronter (după înfrunta).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

afronta/afrunta vb. (sil. -fron- /-frun-), ind. prez. 1 sg. afront/afrunt, 3 sg. și pl. afrontă/afruntă

Intrare: afruntat
afruntat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afruntat
  • afruntatul
  • afruntatu‑
  • afruntată
  • afruntata
plural
  • afruntați
  • afruntații
  • afruntate
  • afruntatele
genitiv-dativ singular
  • afruntat
  • afruntatului
  • afruntate
  • afruntatei
plural
  • afruntați
  • afruntaților
  • afruntate
  • afruntatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

afronta, afrontezverb

  • 1. A se opune cu curaj. DEX '09 MDA2 DLRLC DN MDN '00
    sinonime: brava sfida înfrunta
    • format_quote Acela ce nu știe o jertfă ca s-afrunte E mic de suflet. MACEDONSKI, O. II 36. DLRLC
  • 2. medicină A apropia, prin operație, marginile unei plăgi pentru o bună cicatrizare. MDA2 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.