AFRICATĂ, africate, s. f. Consoană cu caracter mixt, care începe cu o ocluziune și se termină ca o fricativă, fără să-și schimbe punctul de articulație. «Ț» este o africată.

AFRICATĂ, africate, adj. f. (În expr.) Consoană africată (și substantivat) = consoană cu caracter mixt, care începe ca o ocluzivă și se termină ca o fricativă. – Fr. affriquée (germ. Affrikata).

AFRICAT, -Ă, africați, -te, adj., s. f. (Consoană) cu caracter complex, a cărei articulație începe cu o ocluziune și se termină printr-o constricție; semioclusivă. – Din fr [consonne] affriquée, germ. Affrikate.

africat, ~ă sf, a [At: DA ms / Pl: ~e / E: fr affriquée, ger Affrikate] 1-2 (Consoană) cu caracter complex, a cărei articulație începe cu o ocluziune și se termină printr-o constricție Si: semioclusivă.

africát,-ă adj., s.f. (fon.) (Consoană) a cărei articulație începe cu o ocluziune treptată a organului fonator și se termină cu o constricție; semiocluzivă. • pl. -ți, -te. /<fr. affriquée, germ. Affrikate.

AFRICAT, -Ă adj. (Fon.; despre sunete) Care se pronunță începînd cu o ocluziune și terminîndu-se cu un sunet fricativ. ◊ Consoană africată (și s.f.) = consoană care începe cu o ocluziune și se termină ca o fricativă fără să-și schimbe punctul de articulație. [Cf. fr. afriqué, lat. affricatus].

AFRICAT, -Ă adj., s. f. (consoană) care se pronunță prin închiderea și deschiderea treptată a organului fonator, urmate de o constricție a acestuia. (< fr. affriqué)

africată (desp. a-fri-) s. f., g.-d. art. africatei; pl. africate

africată (a-fri-) s. f., g.-d. art. africatei; pl. africate

africată adj. f., s. f. (sil. -fri-), pl. africate

!africat (desp. a-fri-) adj. m. (+ s. n.: sunet ~); f. africată (consoană ~), pl. africate

AFRICATĂ s., adj. (FON.) semioclusivă. (Consoană ~.)

AFRICATĂ s., adj. (FON.) semioclusivă. (Consoană ~.)