9 definiții pentru afin (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AFIN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis.
AFIN1 sm. 🌿 Tufă care crește prin locurile stîncoase și umede din pădurile muntoase și subalpine, și prin pășunile pietroase din regiunea alpină (Vaccinium myrlillus) (🖼 37).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
*AFIN2 sm., *AFINĂ (pl. -ine) sf. ⚖️ Rudă (prin alianță): tot acel ce nu este nici rudă, nici afin (cuscru) cu pupilul nu poate fi silit a primi tutela fără voința sa (COD.-CIV.); dacă femeia judecătorului este rudă sau afină a uneia din părți (PR.-CIV.) [ lat. affinis].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AFIN, -Ă adj. Înrudit. // s.m. și f. Rudă prin alianță. [< lat. affinis].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AFIN, -Ă I. adj. înrudit. II. s. m. f. rudă prin alianță. (< lat. affinis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*afín, -ă adj. (lat. affínis, învecinat, d. finis, hotar. V. fine). Rudă pin alianță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
❍AFEN... = AFIN...
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
afin (juridic)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
afin, -nă (rudă prin alianță).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
afin, afinăadjectiv
- 1. Asemănător, înrudit în spirit. DEX '09 DNsinonime: asemănător înrudit
etimologie:
- affinis DEX '09 DEX '98 DN