7 definiții pentru aerotehnică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AEROTÉHNICĂ s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul și cu construcția aeronavelor. – Din fr. aérotechnique.

AEROTÉHNICĂ s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul și cu construcția aeronavelor. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérotechnique.

AEROTÉHNICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul construcției aerodinelor pe baza datelor teoretice și experimentale. ♦ Tehnica condiționării aerului. [Gen. -cii / < fr. aérotechnique].

AEROTÉHNICĂ f. Disciplină care se ocupă cu studiul și cu construcția aeronavelor. /<fr. aérotechnique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aerotéhnică s. f., g.-d. art. aerotéhnicii

aerotéhnică s. f., g.-d. art. aerotéhnicii


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AEROTEHNICĂ1 disciplină care studiază parametrii tehnico-economici ce stau la baza construirii aeronavelor, a aeroporturilor și a amenajării acestora.

Intrare: aerotehnică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aerotehnică
  • aerotehnica
plural
genitiv-dativ singular
  • aerotehnici
  • aerotehnicii
plural
vocativ singular
plural

aerotehnică

  • 1. Disciplină care se ocupă cu studiul și cu construcția aeronavelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Tehnica condiționării aerului.
      surse: DN

etimologie: