3 definiții pentru adus (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adus1 sn [At: PSAL. SCH. 125/10 / Pl: ~e și ~uri / E: aduce] 1 Aducere (1). 2 (Înv) Danie. 3 (Înv) Jertfa. 4 (Înv; nob; îls) Aminte ~ Amintire.

ADUS I. adj. 1 p. ADUCE 2 Îndoit, plecat, încovoiat: un tînăr spînatic, lungăreț la chip și cam ~ de spate, făcea corecturi (VLAH.) contr. NEADUS. II. sbst. 1 Faptul de a aduce 2 (pl. -suri) ADUSĂTU: bine să mă limpezești, de ură, de pîră, de ~uri, de supusuri, de fapturi, de daturi (MAR.).

adús, -ă adj. (d. aduc). Rar. Încovoĭat, adus în formă de: om adus de spate (gîrbov). S. n., pl. urĭ. Acțiunea de a aduce des.

Intrare: adus (s.n.)
adus2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adus
  • adusul
  • adusu‑
plural
  • aduse
  • adusele
genitiv-dativ singular
  • adus
  • adusului
plural
  • aduse
  • aduselor
vocativ singular
plural
adus3 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adus
  • adusul
  • adusu‑
plural
  • adusuri
  • adusurile
genitiv-dativ singular
  • adus
  • adusului
plural
  • adusuri
  • adusurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

adus, aduse / adus, adusurisubstantiv neutru

etimologie:
  • aduce MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.