admitere sf [At: DA ms/ Pl: ~ri / E: admite] 1 Primire drept bun. 2 Considerare ca adevărat. 3 Acord (provizoriu) cu ceva sau cu cineva. 4 Îngăduire. 5 Curs favorabil dat unei cereri. 6 Primire a unui solicitator. 7 Acceptare a unui candidat. 8 (Îs) Examen de ~ Examen care se dă pentru acceptarea unui candidat într-o instituție de învățământ.

ADMITERE, admiteri, s. f. Acțiunea de a admite. ◊ Examen de admitere = examen pe baza căruia un candidat poate fi primit într-o școală de grad mai înalt. Examenul de admitere a fost fixat pentru 1 septembrie.

ADMITERE, admiteri, s. f. Acțiunea de a admite. ◊ Examen de admitere = examen pe baza căruia un candidat poate fi primit într-o școală.

ADMITERE s.f. Acțiunea de a admite. ◊ Examen de admitere = examen de primire într-o școală. [< admite].

ADMITERE ~i f. v. A ADMITE. ◊ Examen de ~ examen de primire într-o instituție de învățământ. Comisie de ~ comisie care se ocupă cu primirea candidaților la examen. /v. a admite

admitere s. f., g.-d. art. admiterii; pl. admiteri

admitere s. f., g.-d. art. admiterii; pl. admiteri

admitere s. f., g.-d. art. admiterii; pl. admiteri

ADMITERE s. 1. v. aprobare. 2. acceptare, primire. (După ~ lui în asociație.) 3. v. acceptare.

ADMITERE s. 1. acceptare, aprobare, consimțire, încuviințare. (~ scoaterii la concurs a unui post vacant.) 2. acceptare, primire. (După ~ lui în asociație.) 3. acceptare, recunoaștere. (~ unui alt punct de vedere.)