ADITIV, -Ă, aditivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Mat.) Referitor la operația de adunare. 2. S. m. Substanță care se adaugă unui produs pentru a-i ameliora proprietățile sau pentru a obține noi calități. [Pl. și: (n.) aditive] – Din fr. additif.

aditiv, ~ă [At: DN³ / Pl: ~i, ~e / E: fr additif] 1 a (Mat) Referitor la operația de adunare. 2 a (Fiz; d. o proprietate, un efect) Care este exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric. 3 sm Substanță care se adaugă la un ulei mineral sau la prepararea betoanelor pentru a le ameliora proprietățile.

ADITIV, -Ă, aditivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Mat.) Referitor la operația de adunare. 2. S. n. Substanță care se adaugă la un ulei mineral pentru a-i ameliora proprietățile sau pentru a obține noi calități. – Din fr. additif.

ADITIV, -Ă adj. (Mat.) Referitor la operația de adunare. ♦ (Fiz.; despre o proprietate, un efect) Care este exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric. // s.m. Substanță care se adaugă la un ulei mineral sau la prepararea betoanelor pentru a le ameliora proprietățile. [< fr. additif].

ADITIV, -Ă I. adj. 1. (mat.) referitor la operația de adunare. 2. (fiz.; despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric. II. s. n. substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți. (< fr. additif, lat. additivus)

ADITIV¹ ~ă (~i, ~e) și substantival mat. Care se referă la operația de adunare. /<fr. additif

aditiv¹ adj. m., pl. aditivi; f. aditivă, pl. aditive

aditiv¹ adj. m., pl. aditivi; f. aditivă, pl. aditive

aditiv adj. m., pl. aditivi; f. sg. aditivă, pl. aditive