12 definiții pentru aditiv (subst.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aditiv, ~ă [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr additif] 1 a (Mat) Referitor la operația de adunare. 2 a (Fiz; d. o proprietate, un efect) Care este exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric. 3 sm Substanță care se adaugă la un ulei mineral sau la prepararea betoanelor pentru a le ameliora proprietățile.

ADITÍV, -Ă, aditivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Mat.) Referitor la operația de adunare. 2. S. m. Substanță care se adaugă unui produs pentru a-i ameliora proprietățile sau pentru a obține noi calități. [Pl. și: (n.) aditive] – Din fr. additif.

ADITÍV, -Ă, aditivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Mat.) Referitor la operația de adunare. 2. S. n. Substanță care se adaugă la un ulei mineral pentru a-i ameliora proprietățile sau pentru a obține noi calități. – Din fr. additif.

ADITÍV s. n. Substanță care se adaugă la un ulei mineral pentru a-i ameliora proprietățile. – Fr. additif.

ADITÍV, -Ă adj. (Mat.) Referitor la operația de adunare. ♦ (Fiz.; despre o proprietate, un efect) Care este exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric. // s.m. Substanță care se adaugă la un ulei mineral sau la prepararea betoanelor pentru a le ameliora proprietățile. [< fr. additif].

ADITÍV, -Ă I. adj. 1. (mat.) referitor la operația de adunare. 2. (fiz.; despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric. II. s. n. substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți. (< fr. additif, lat. additivus)

aditív s. m. Substanță care se adaugă (la furaje) ◊ Timișoara. Specialiștii Centrului de chimie au realizat noi tipuri de coloranți pentru industria pielăriei, o serie de ignifuganți pentru fibrele sintetice, pigmenți pentru emailuri și mase plastice, precum și o bogată gamă de produse pentru agricultură: pesticide, îngrășăminte chimice, aditivi furajeri, biostimulatori pentru creșterea și coacerea plantelor.” R.l. 15 I 83 p. 5 (din fr. additif; PR; DN3)

ADITÍV2 ~e n. Substanță care se adaugă în proporții mici la un ulei mineral pentru a-i ameliora proprietățile. /<fr. additif


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aditív s. n., pl. aditíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADITIV DEPRESÁNT s. (CHIM.) anticongelant.

ADITIV DEPRESANT s. (CHIM.) anticongelant.

Intrare: aditiv (subst.)
aditiv2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aditiv
  • aditivul
  • aditivu‑
plural
  • aditivi
  • aditivii
genitiv-dativ singular
  • aditiv
  • aditivului
plural
  • aditivi
  • aditivilor
vocativ singular
plural
aditiv3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aditiv
  • aditivul
  • aditivu‑
plural
  • aditive
  • aditivele
genitiv-dativ singular
  • aditiv
  • aditivului
plural
  • aditive
  • aditivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aditiv (subst.)

  • 1. Substanță care se adaugă unui produs pentru a-i ameliora proprietățile sau pentru a obține noi calități.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: