9 definiții pentru adiționare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adiționare sf [At: MACAROVICI, CH. 442 / Pl: ~nări/ E: adiționa] 1 (Mat) Adunare. 2 Adăugare. 3 (Fig) Strângere.

ADIȚIONÁRE, adiționări, s. f. Acțiunea de a adiționa și rezultatul ei; adunare, adăugare. [Pr.: -ți-o-] – V. adiționa.

ADIȚIONÁRE, adiționări, s. f. Acțiunea de a adiționa și rezultatul ei; adunare, adăugare. [Pr.: -ți-o-] – V. adiționa.

ADIȚIONÁRE, adiționări, s. f. Acțiunea de a adiționa; adunare, adăugare. – Pronunțat: -ți-o-.

ADIȚIONÁRE, adiționări, s. f. Acțiunea de a adiționa; adunare. [Pr.: -ți-o-]

ADIȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a adiționa; adunare. [Pron. -ți-o-. / < adiționa].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adiționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. adiționắrii; pl. adiționắri

adiționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. adiționării; pl. adiționări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADIȚIONÁRE s. v. adunare, totalizare.

adiționare s. v. ADUNARE. TOTALIZARE.

Intrare: adiționare
adiționare substantiv feminin
  • silabație: -ți-o-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adiționare
  • adiționarea
plural
  • adiționări
  • adiționările
genitiv-dativ singular
  • adiționări
  • adiționării
plural
  • adiționări
  • adiționărilor
vocativ singular
plural

adiționare

etimologie:

  • vezi adiționa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN