6 definiții pentru adept (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ADEPT, -Ă, adepți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care aderă la convingerile cuiva; partizan al unei idei, teorii, doctrine etc – Din fr. adepte.
*ADEPT sm., ADEPTĂ (pl. -te) sf. 1 Care a fost pus în cunoștința tainelor unei științe, unei secte ¶ 2 Care împărtășește vederile cuiva: noua teorie nu prea are mulți adepți [fr. < lat.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ADEPT, -Ă, adepți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care aderă la convingerile cuiva; partizan al unei idei, teorii, doctrine etc. – Din fr. adepte.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
*adept, -ă s., pl. f. e (lat. adeptus, d. ad-ipiscor, apiscor, obțin. V. copulă, cuplet. Partizan, tovarăș al ideilor cuĭva.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
adept adj. m., s. m., pl. adepți; f. sg. adeptă, pl. adepte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
Adept ≠ adversar, potrivnic
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adept, adepțisubstantiv masculin adeptă, adeptesubstantiv feminin adept, adeptăadjectiv
- 1. (Persoană) care aderă la convingerile cuiva; partizan al unei idei, teorii, doctrine etc. DEX '09 MDA2 DLRLC DN
- Adept al ideilor celor mai luminate ale veacului... Beldiceanu nu s-a simțit bine decît între prietenii lui. IONESCU-RION, C. 123. DLRLC
- 1.1. Inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe, ale unei arte etc. DN
-
etimologie:
- adepte DEX '09 MDA2 DEX '98 DN