10 definiții pentru adăugat adaos

ADĂUGÁ, adáug, vb. I. 1. A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească. ♦ A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare. 2. Refl. și tranz. A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. [Pr.: -dă-u-.Var.: adăogá vb. I, adáoge vb. III, adăogí, adăugí vb. IV] – Lat. *adaugere.

adăugá vb. (sil. -dă-u-), ind. prez. 1 sg. adáug, 3 sg. și pl. adáugă (sil. -da-u-), 1 pl. adăugăm; conj. prez. 3 sg. și pl. adáuge; ger. adăugând

adáos2, ~ă a vz adăugat

adăugát1 sn [At: DA / Pl: ~uri/ E: adăuga] 1 Adăugare (1). 2 Alăturare. 3 Alipire. 4 Anexare. 5 Continuare. 6 Sporire.

adăugát2, ~ă a [At: MDA ms / V: adaós, ~ă / Pl: ~ați, -e / E: adăuga] 1 Care este pus peste. 2 Alăturat. 3 Alipit. 4 Anexat. 5 Continuat. 6 Sporit.

ADĂUGÁ vb. a pune. (~ puțină sare în aluat.)

A adăuga ≠ a reduce, a scădea

A ADĂUGÁ adáug 1. tranz. 1) A mai pune la ceea ce este. ~ zahăr în ceai. 2) A completa în scris sau verbal. ~ un vers. 3) A alătura la ceva (pentru a face mai lung, mai larg etc.). 2. intranz. A deveni mai mare (în volum, număr sau intensitate); a spori. ~ în greutate. [Sil. -dă-u-] /<lat. adaugere

Intrare: adăugat
adăugat
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adăugat adăugatul adăuga adăugata
plural adăugați adăugații adăugate adăugatele
genitiv-dativ singular adăugat adăugatului adăugate adăugatei
plural adăugați adăugaților adăugate adăugatelor
vocativ singular
plural
adaos (adj.) adjectiv
adjectiv (A4) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adaos adaosul adaosă adaosa
plural adaoși adaoșii adaose adaosele
genitiv-dativ singular adaos adaosului adaose adaosei
plural adaoși adaoșilor adaose adaoselor
vocativ singular
plural