13 definiții pentru acreditiv
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ACREDITIV, acreditive, s. n. 1. Modalitate de decontare prin care o bancă își asumă responsabilitatea de a plăti, din ordinul cumpărătorului, în favoarea vânzătorului de mărfuri sau servicii, o anumită sumă, cu condiția ca vânzătorul să prezinte documentele prevăzute, care atestă livrarea mărfurilor sau prestarea serviciilor promise. 2. Document financiar de decontare prin intermediul băncii sau al unei case de economii. – Din fr. accréditif, germ. Akkreditiv.
acreditiv sn [At: CADE / Pl: ~e / E: fr accréditif, ger Akkreditiv] (Fin) 1-2 (Document prin care se certifică o) dispoziție dată de emitent unei bănci de a plăti, din disponibil sau din creditul acordat de bancă o sumă de bani unui beneficiar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ACREDITIV (pl. -ive) sn. ⚚ Scrisoare pe baza căreia o persoană poate ridica de la adresant o sumă de bani pe socoteala subscriitorului [germ.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ACREDITIV, acreditive, s. n. 1. Sumă de bani special rezervată de un cumpărător din contul său, la o bancă ce deservește un furnizor, pentru ca acestuia să i se facă plata în momentul în care dovedește predarea furniturilor în condițiile stabilite înainte prin contract. 2. Document financiar de decontare prin intermediul băncii sau al unei case de economii. – Din fr. accréditif, germ. Akkreditiv.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ACREDITIV, acreditive, s. n. Una din formele principale de decontare în economia socialistă, constînd dintr-un document bănesc prin care o instituție de credit dă altei instituții dispoziția de a plăti cuiva o sumă de bani.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACREDITIV, acreditive, s. n. Una dintre formele principale de decontare în economia socialistă, constînd dintr-un document prin care o instituție de credit dă altei instituții dispoziția de a plăti cuiva, după îndeplinirea unor obligații, o anumită sumă de bani (asigurată prin imobilizarea ei prealabilă la bancă). ♦ (În economia capitalistă) Mandat pe care îl dă o instituție comercială alteia, împuternicind-o să plătească la cerere, unei terțe persoane, o sumă de bani în sarcina contului său. – Fr. accréditif.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ACREDITIV s.n. 1. Faptul sau efectul unui credit sau al unei creditări. 2. Sumă de bani rezervată de un cumpărător din contul său la o unitate bancară ce servește un furnizor pentru ca acestuia să i se poată face plata în momentul în care dovedește expedierea (predarea) mărfurilor. ♦ Sumă de bani depusă de cineva la o unitate a Casei de economii și consemnațiuni pentru a-i sta la dispoziție (la cerere) la o altă unitate; documentul prin care se certifică o asemenea depunere. [< fr. accréditif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACREDITIV s. n. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani. ◊ sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii și consemnațiuni; înscris care certifică o asemenea depunere. (< fr. accréditif, germ. Akkreditiv)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ACREDITIV ~e n. Document prin care o instituție de credit dă altei instituții dispoziția de a plăti o sumă de bani beneficiarului. /<fr. accreditif, germ. Akkreditiv
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*acreditív, -ă adj. (d. acreditez). Com. Care-ți deschide un credit: scrisoare acreditivă. S. n., pl. e (germ. akkreditiv). Scrisoare pe baza căreĭa poțĭ lua de la o persoană orĭ instituțiune banĭ în numele celuĭ care a iscălit scrisoarea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
acreditiv (desp. a-cre-) s. n., pl. acreditive
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
acreditiv (a-cre-) s. n., pl. acreditive
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
acreditiv s. n. (sil. -cre-), pl. acreditive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: a-cre-
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
acreditiv, acreditivesubstantiv neutru
- 1. Faptul sau efectul unui credit sau al unei creditări. DN
- 2. Modalitate de decontare prin care o bancă își asumă responsabilitatea de a plăti, din ordinul cumpărătorului, în favoarea vânzătorului de mărfuri sau servicii, o anumită sumă, cu condiția ca vânzătorul să prezinte documentele prevăzute, care atestă livrarea mărfurilor sau prestarea serviciilor promise. DEX '09 DLRLC DN
- diferențiere (Document prin care se certifică o) dispoziție dată de emitent unei bănci de a plăti, din disponibil sau din creditul acordat de bancă o sumă de bani unui beneficiar. MDA2
- 2.1. Sumă de bani depusă de cineva la o unitate a Casei de economii și consemnațiuni pentru a-i sta la dispoziție (la cerere) la o altă unitate; documentul prin care se certifică o asemenea depunere. DN
- 2.2. (În economia capitalistă) Mandat pe care îl dă o instituție comercială alteia, împuternicind-o să plătească la cerere, unei terțe persoane, o sumă de bani în sarcina contului său. DLRM
-
- 3. Document financiar de decontare prin intermediul băncii sau al unei case de economii. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- accréditif DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
- Akkreditiv DEX '09 MDA2 DEX '98 MDN '00