10 definiții pentru acolisi ocolisi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acolisi vr [At: (a. 1631) HEM 199 / V: ~losi[1], ocolisi / Pzi: ~sesc / E: ngr ἄϰόλησα aor. lui αϰολώ] 1 (Mol; înv) A se ține de capul cuiva (cu intenții rele). 2 (Îvr) A nu lăsa din stăpânire ceea ce este cucerit.

  1. Varianta acolosi nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

ACOLISÍ, acolisesc, vb. IV Refl. (Înv.) 1. A se lega, a se agăța de cineva, a se ține de capul cuiva cu dușmănie. 2. A nu lăsa din stăpânire ceea ce a cucerit odată. – Din ngr. ekóllissa (aor. lui kollô „a (se) lipi”).

ACOLISÍ, acolisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) 1. A se lega, a se agăța de cineva, a se ține de capul cuiva cu dușmănie. 2. A nu lăsa din stăpânire ceea ce a cucerit odată. – Din ngr. ekóllissa (aor. lui kollô „a (se) lipi”).

ACOLISÍ, acolisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) 1. A urmări pe cineva, a se ține de capul cuiva cu dușmănie. 2. A nu lăsa din stăpânire ceea ce a apucat o dată. – Ngr. ecollisa.

ACOLISI vb. (Mold.) A se ține, a se lega de capul cuiva (mai ales cu gînd rău). A: Cînd se va acolisi un om de altul nefiindu-i cela cu nici o deală, așa numai într-o pizmă va vrea să-l ucigă, cela însă nu se va da. PRAV. Ce să acoliseaște Radul-Vodă de cel sărac? CLM, 21v. Ce mai bine ar fi, o, soră, să nu te mai acolisăști de lucrul mieu. B 1779, 36v; cf. DOSOFTEI, VS; CRON. 1689, 37v; CRON. 1707, 34v; PSEUDO-AMIRAS (gl.); CRON. 1732, 28v; NECULCE; CRON. SEC. XVIII, 27v. // B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: ngr. ekóllissa (aor. al lui kolló „a (se) lipi”). Vezi și acolisitură.

acolisésc (mă) v. refl. (ngr. kollô, aor. ekóllisa, lipesc, d. kólla, cleĭ, coală. V. coală). Mold. Rar azĭ. Mă agăț, mă leg de cineva cu gînd răŭ: să nu se maĭ acolisească de Moldova (Nec. Let. 2, 181).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acolisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se acoliséște, imperf. 3 sg. se acoliseá; conj. prez. 3 să se acoliseáscă

acolisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. acolisésc, imperf. 3 sg. acoliseá; conj. prez. 3 sg. și pl. acoliseáscă


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

acolisí, (-sésc, -ít), vb. – A prinde, a apuca. < Ngr. ἀϰολλῶ „a se lipi”, aorist ἀϰόλλησα. Sec. XVII, azi puțin folosit. – Der. acolisitor, adj. (tenace, încăpățînat); acolisitură, s. f. (încăpățînare, stăruință).

Intrare: acolisi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acolisi
  • acolisire
  • acolisit
  • acolisitu‑
  • acolisind
  • acolisindu‑
singular plural
  • acolisește
  • acolisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acolisesc
(să)
  • acolisesc
  • acoliseam
  • acolisii
  • acolisisem
a II-a (tu)
  • acolisești
(să)
  • acolisești
  • acoliseai
  • acolisiși
  • acolisiseși
a III-a (el, ea)
  • acolisește
(să)
  • acolisească
  • acolisea
  • acolisi
  • acolisise
plural I (noi)
  • acolisim
(să)
  • acolisim
  • acoliseam
  • acolisirăm
  • acolisiserăm
  • acolisisem
a II-a (voi)
  • acolisiți
(să)
  • acolisiți
  • acoliseați
  • acolisirăți
  • acolisiserăți
  • acolisiseți
a III-a (ei, ele)
  • acolisesc
(să)
  • acolisească
  • acoliseau
  • acolisi
  • acolisiseră
ocolisi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acolisi ocolisi învechit

  • 1. A se lega, a se agăța de cineva, a se ține de capul cuiva cu dușmănie.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. A nu lăsa din stăpânire ceea ce a cucerit odată.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • limba neogreacă ekóllissa (aoristul lui kollô „a (se) lipi”).
    surse: DEX '09