8 definiții pentru aclamare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aclamare sf [At: MAIORESCU, D. I, 8 / Pl: ~mări / E: aclama] 1-3 Manifestare a aprobării, simpatiei sau entuziasmului prin urale sau aplauze Si:aclamat1, aplaudare, ovaționare.

ACLAMÁRE, aclamări, s. f. Acțiunea de a aclama și rezultatul ei; aclamație, ovație. – V. aclama.

ACLAMÁRE, aclamări, s. f. Acțiunea de a aclama și rezultatul ei; aclamație, ovație. – V. aclama.

ACLAMÁRE, aclamări, s. f. Acțiunea de a aclama; aclamație, ovație.

ACLAMÁRE, aclamări, s. f. Acțiunea de a aclama; aclamație, ovație.

ACLAMÁRE s.f. Acțiunea de a aclama; aclamație. [< aclama].

*aclamațiúne f. (lat. ac-clamátio, -ónis). Acțiunea de a aclama, strigăt de aprobare unánimă. Mod de a vota fără scrutin în adunărĭ: lege votată pin aclamațiunĭ. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aclamáre (a-cla-) s. f., g.-d. art. aclamắrii; pl. aclamắri

aclamáre s. f. (sil. -cla-) → clamare

Intrare: aclamare
  • silabație: a-cla-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aclamare
  • aclamarea
plural
  • aclamări
  • aclamările
genitiv-dativ singular
  • aclamări
  • aclamării
plural
  • aclamări
  • aclamărilor
vocativ singular
plural

aclamare

  • 1. Acțiunea de a aclama și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: aclamație ovație

etimologie:

  • vezi aclama
    surse: DEX '09 DEX '98 DN