14 definiții pentru aceră aciră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aceră sf vz acvilă

ÁCERĂ, acere, s. f. (Reg.) Acvilă, pajură; vultur. – Lat. aquila.

ÁCERĂ, acere, s. f. (Reg.) Acvilă, pajură; vultur. – Lat. aquila.

ÁCERĂ, acere, s. f. (Reg.) Acvilă, pajură; vultur. – Lat. aquila.

ÁCERĂ, acere, s. f. (Rar) Vultur, pajură. (Atestat în forma aciră) Paserile cunoscute ornitologiștilor sub numele de «aquillae», romanii nu le numesc «pajure», ci parte «acire» parte «vulturi» și parte cît alte numiri. MARIAN O, I 145. – Variantă: acíră s. f.

aceră f. numele popular al vulturului, în Oltenia. [Lat. AQUILA].

ÁCIRĂ s. f. v. aceră.

*áchilă f., pl. e (lat. áquila). Șoim mare cît vulturu, pajură. Emblemă militară romană, adoptată și de Francejĭ, și de Românĭ. – Fals ácvilă (după pron. germ.). În sec. 19 áceră (neol. fabricat).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

áceră (reg.) s. f., g.-d. art. ácerei; pl. ácere

áceră s. f., g.-d. art. ácerei; pl. ácere


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÁCIRĂ s. v. acvilă, iepurar, pajură.

aciră s. v. ACVILĂ. IEPURAR. PAJURĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

áceră (ácere), s. f. – Vultur, acvilă. – Var. aciră < Lat. ăquῐla (Pușcariu 10; REW 582; DAR); cf. prov. aigla, fr. aigle, cat. áliga, sp. águila, port. aguia. Cuvîntul rom. este rar, astăzi practic a dispărut. Nu apare în texte vechi nici autentic populare; astfel încît poate fi creație artificială, datorată vreunui filolog latinist din sec. XIX (după cum crede DAR; însă filologul avea, în acest caz, un excepțional simț al limbii). Adevărul este că latiniștii din sec. XIX au inventat forma acvilă, s. f., care încă se mai folosește, în limbajul poetic și heraldic, și der. acvilin, adj. (vulturesc, ca ciocul acvilei, coroiat).

Intrare: aceră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aceră
  • acera
plural
  • acere
  • acerele
genitiv-dativ singular
  • acere
  • acerei
plural
  • acere
  • acerelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aciră
  • acira
plural
  • acire
  • acirele
genitiv-dativ singular
  • acire
  • acirei
plural
  • acire
  • acirelor
vocativ singular
plural

aceră aciră

  • exemple
    • Paserile cunoscute ornitologiștilor sub numele de «aquillae», romînii nu le numesc «pajure», ci parte «acire» parte «vulturi» și parte cît alte numiri. MARIAN O, I 145.
      surse: DLRLC

etimologie: