3 definiții pentru accentuativ

accentuatív adj. m., pl. accentuatívi; f. sg. accentuatívă, pl. accentuatíve

ACCENTUATÍV, -Ă adj. (Rar) Referitor la accente, la accentuație; (despre ritm) tonic. [Cf. it. accentuativo].

ACCENTUATÍV, -Ă adj. referitor la accente, la accentuație. (< it. accentuativo)

Intrare: accentuativ
accentuativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • accentuativ
  • accentuativul
  • accentuativu‑
  • accentuati
  • accentuativa
plural
  • accentuativi
  • accentuativii
  • accentuative
  • accentuativele
genitiv-dativ singular
  • accentuativ
  • accentuativului
  • accentuative
  • accentuativei
plural
  • accentuativi
  • accentuativilor
  • accentuative
  • accentuativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)