13 definiții pentru acaț acațiu

acaț sm [At: POLIZU / V: (reg) ~ău, ~ie, acățiu, arcăț / Pl: ~i / E: mg akác] (Bot; reg) Salcâm (Robinia pseudoacacia). corectată

ACÁȚ, acați, s. m. (Reg.) Salcâm. [Var.: acáțiu s. m.] – Din magh. akác.

ACÁȚ, acați, s. m. (Reg.) Salcâm. [Var.: acáțiu s. m.] – Din magh. akác.

ACÁȚ, acați, s. m. (Regional; și în forma acațiu) Salcîm. Seamănă la frunze, floare și păstăi foarte mult cu acațiul. MARIAN, O. I 170. – Variantă: acáțiu s. m.

ACÁȚ, acați, s. m. (Reg.) Salcâm. [Var.: acáțiu s. m.] – Magh. akác.

acáț (reg.) s. m., pl. acáți

ACÁȚ ~i m. reg. Arbore cu tulpina înaltă, cu coroană rară și ramuri spinoase, cu frunze compuse și flori albe sau galbene grupate în ciorchine; salcâm. /<ung. akác

acaț m. Tr. V. acacia. [Ung. AKÁTZ].

ACÁȚIU s. m. v. acaț.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

acáț, acați, s.m. (acăț) – (reg.; bot.) Arbore cu flori albe, mirositoare, dispuse în ciorchine; salcâm (Robinia pseudacacia). A fost introdus în România după 1750. Lemnul e utilizat în construcții și pentru foc. Util ca și gard viu. ♦ (med. pop.) Florile uscate și sfărâmate se puneau pe rănile provocate de arsuri. Ceaiul din flori de salcâm se folosea contra tusei, nădușelii și durerilor de piept (Butură, 1979). Mierea de salcâm este folosită pentru calmarea tusei, în afecțiuni gastrice și în tratamentul nevrozelor. – Din magh. akác „salcâm” (DEX) < germ. Akazie < lat. accacia.

acáț, -i, s.m. (acăț) – (bot.) Salcâm (Robinia pseudacacia). Arbore originar din America de Nord. Este cultivat în scop decorativ. (Med. pop.) Florile uscate și sfărâmate se puneau pe rănile provocate de arsuri. Ceaiul din flori de salcâm se folosea contra tusei, nădușelii și durerilor de piept (Butură 1979). – Din magh. akac (DEX), cf. germ. Akazie (< lat. accacia).

Intrare: acaț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acaț
  • acațul
  • acațu‑
plural
  • acați
  • acații
genitiv-dativ singular
  • acaț
  • acațului
plural
  • acați
  • acaților
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M71)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acațiu
  • acațiul
  • acațiu‑
plural
  • acați
  • acații
genitiv-dativ singular
  • acațiu
  • acațiului
plural
  • acați
  • acaților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acaț acațiu

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Seamănă la frunze, floare și păstăi foarte mult cu acațiul. MARIAN, O. I 170.
      surse: DLRLC

etimologie: