3 definiții pentru abzicere

ABZÍCE vb. III. tr. (Rar) A nu admite, a refuza, a dezaproba. [< lat. abdicere].

abzíce vb. tr. a nu admite, a refuza, a dezaproba. (după germ. absagen)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

abzíce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. abzíc

Intrare: abzicere
abzicere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abzicere
  • abzicerea
plural
  • abziceri
  • abzicerile
genitiv-dativ singular
  • abziceri
  • abzicerii
plural
  • abziceri
  • abzicerilor
vocativ singular
plural