5 definiții pentru absolutizat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABSOLUTIZÁ, absolutizez, vb. I. Tranz. A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiționat, limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau ideii respective; a considera în mod greșit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparține. – Absolut + suf. -iza.

ABSOLUTIZÁ vb. I. tr. A da un caracter absolut; a rupe o latură a unui lucru din complexul căruia aparține și a o considera ca o entitate de sine stătătoare. [După rus. absolutizirovati].

absolutizá vb. tr. a atribui unui fapt, unei idei o valoare absolută. (< fr. absolutiser)

A ABSOLUTIZÁ ~éz tranz. A da caracter absolut; a considera (ceva) ca absolut. /absolut + suf. ~iza


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

absolutizá vb., ind. prez. 1 sg. absolutizéz, 3 sg. și pl. absolutizeáză

Intrare: absolutizat
absolutizat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • absolutizat
  • absolutizatul
  • absolutizatu‑
  • absolutiza
  • absolutizata
plural
  • absolutizați
  • absolutizații
  • absolutizate
  • absolutizatele
genitiv-dativ singular
  • absolutizat
  • absolutizatului
  • absolutizate
  • absolutizatei
plural
  • absolutizați
  • absolutizaților
  • absolutizate
  • absolutizatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

absolutiza

  • 1. A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiționat, limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau ideii respective; a considera în mod greșit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de ansamblul căreia îi aparține.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • Absolut + sufix -iza.
    surse: DEX '98 DEX '09