3 definiții pentru abrogativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABROGATÍV, -Ă adj. Care urmărește abrogarea (a ceva). [< fr. abrogatif].

abrogatív, -ă adj. care abrogă. (< fr. abrogatif)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abrogatív adj. m., pl. abrogatívi; f. sg. abrogatívă, pl. abrogatíve

Intrare: abrogativ
abrogativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abrogativ
  • abrogativul
  • abrogativu‑
  • abrogati
  • abrogativa
plural
  • abrogativi
  • abrogativii
  • abrogative
  • abrogativele
genitiv-dativ singular
  • abrogativ
  • abrogativului
  • abrogative
  • abrogativei
plural
  • abrogativi
  • abrogativilor
  • abrogative
  • abrogativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)