11 definiții pentru abreviativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abreviativ, ~ă a [At: CULIANU, A. 1 / P: ~vi-a~ / Pl: ~i, ~e / E: fr abreviativ] (Mol) De prescurtare.

ABREVIATÍV, -Ă, abreviativi, -e, adj. (Rar) Care indică o prescurtare, care abreviază. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. abréviatif.

ABREVIATÍV, -Ă, abreviativi, -e, adj. Care indică o prescurtare, care abreviază. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. abréviatif.

ABREVIATÍV, -Ă, abrevialivi, -e, adj. Care marchează o abreviere. Semne abreviative. - Pronunțat: -vi-a-.

ABREVIATÍV, -Ă, abreviativi, -e, adj. Care prescurtează. [Pr.: -vi-a-] – Fr. abréviatif.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abreviatív (rar) (a-bre-vi-a-) adj. m., pl. abreviatívi; f. abreviatívă, pl. abreviatíve

ABREVIATÍV, -Ă adj. Care marchează o abreviere. [Cf. it. abbreviativo, fr. abréviatif].

abreviatív, -ă adj. care indică o abreviere. (< fr. abréviatif)

ABREVIATÍV ~ă (~i, ~e) Care marchează o abreviere. Semne ~e. /<it. abbreviativo, fr. abréviatif

*abreviatív, -ă adj. (d. abbreviat, -iez). Care servește la abreviat: semne abreviative.

abreviatív adj. m. (sil. -bre-vi-a-), pl. abreviatívi; f. sg. abreviatívă, pl. abreviatíve

Intrare: abreviativ
abreviativ adjectiv
  • silabație: a-bre-vi-a-tiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abreviativ
  • abreviativul
  • abreviativu‑
  • abreviati
  • abreviativa
plural
  • abreviativi
  • abreviativii
  • abreviative
  • abreviativele
genitiv-dativ singular
  • abreviativ
  • abreviativului
  • abreviative
  • abreviativei
plural
  • abreviativi
  • abreviativilor
  • abreviative
  • abreviativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

abreviativ

  • 1. rar Care indică o prescurtare, care abreviază.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Semne abreviative.
      surse: DLRLC

etimologie: