abortiv (s.n.)

abortiv (s.n.)

  • 1. Substanță sau mijloc care provoacă avortul.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 DLRM

etimologie:

O definiție

abortiv, -ă [At: DEX2 / Pl: ~i, -e / E: fr abortif, lat abortivus] 1 a (Blg) Care se produce înainte de vreme, prematur. 2 a (Big) Care nu a evoluat în întregime. 3-4 sn, a (Substanță sau mijloc) care provoacă avortul.

Intrare: abortiv (s.n.)
abortiv (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abortiv abortivul
plural abortive abortivele
genitiv-dativ singular abortiv abortivului
plural abortive abortivelor
vocativ singular
plural

6 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ABORTÍV, -Ă, abortivi, -e, adj., s. n. (Biol.) 1. Adj. Care se produce înainte de vreme, prematur; care nu a evoluat în întregime. Fetus abortiv. Boală abortivă. 2. Adj., s. n. (Substanță sau mijloc) care provoacă avortul. – Din fr. abortif, lat. abortivus.

ABORTÍV, -Ă, abortivi, -e, adj., s. n. (Biol.) 1. Adj. Care se produce înainte de vreme, prematur; care nu a evoluat în întregime. Fetus abortiv. Boală abortivă. 2. Adj., s. n. (Substanță sau mijloc) care provoacă avortul. – Din fr. abortif, lat. abortivus.

ABORTÍV, -Ă, abortivi, -e, adj. 1. (Med.) Care se produce înainte de vreme, prematur; care nu s-a dezvoltat în întregime. Fetus abortiv. Febră abortivă. 2. (Bot.) Care nu s-a dezvoltat în mod normal, până la capăt. – Fr. abortif (lat. lit. abortivus).

abortív2 s. n., pl. abortíve

abortív s. n., pl. abortíve

abortív, -ă I. adj. produs înainte de vreme; prematur. II. adj., s. n. (produs) destinat a provoca avortul. (< fr. abortif, lat. abortivus)