5 definiții pentru abjudecat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABJUDECÁ, abjúdec, vb. I. Tranz. A anula, a suspenda (un titlu, un drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească. – Din lat. abjudicare.

ABJUDECÁ vb. I. tr. A suspenda, a anula (un drept, un titlu etc.) printr-o sentință judecătorească. [< lat. abiudicare].

abjudecá vb. tr. (jur.) a suspenda printr-o sentință judecătorească. (< lat. abiudicare)

A ABJUDECÁ abjúdec tranz. (titluri, drepturi) A anula printr-o decizie judiciară. /<lat. abjudicare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abjudecá vb., ind. prez. 1 sg. abjúdec, 3 sg. și pl. abjúdecă

Intrare: abjudecat
abjudecat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abjudecat
  • abjudecatul
  • abjudecatu‑
  • abjudeca
  • abjudecata
plural
  • abjudecați
  • abjudecații
  • abjudecate
  • abjudecatele
genitiv-dativ singular
  • abjudecat
  • abjudecatului
  • abjudecate
  • abjudecatei
plural
  • abjudecați
  • abjudecaților
  • abjudecate
  • abjudecatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)