5 definiții pentru abjudecat

ABJUDECÁ, abjúdec, vb. I. Tranz. A anula, a suspenda (un titlu, un drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească. – Din lat. abjudicare.

abjudecá vb., ind. prez. 1 sg. abjúdec, 3 sg. și pl. abjúdecă

ABJUDECÁ vb. I. tr. A suspenda, a anula (un drept, un titlu etc.) printr-o sentință judecătorească. [< lat. abiudicare].

abjudecá vb. tr. (jur.) a suspenda printr-o sentință judecătorească. (< lat. abiudicare)

A ABJUDECÁ abjúdec tranz. (titluri, drepturi) A anula printr-o decizie judiciară. /<lat. abjudicare

Intrare: abjudecat
abjudecat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abjudecat abjudecatul abjudeca abjudecata
plural abjudecați abjudecații abjudecate abjudecatele
genitiv-dativ singular abjudecat abjudecatului abjudecate abjudecatei
plural abjudecați abjudecaților abjudecate abjudecatelor
vocativ singular
plural