6 definiții pentru abjudecare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abjudecare sf [At: DEX2 / Pl: ~cări / E: abjudeca] Anularea, suspendarea (unui titlu, a unui drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească.

ABJUDECÁRE, abjudecări, s. f. Acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei. – V. abjudeca.

ABJUDECÁRE, abjudecări, s. f. Acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei. – V. abjudeca.

abjudecáre s.f. (jur.) Acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei; anulare, suspendare printr-o hotărâre judecătorească a unor titluri de proprietate, a unor drepturi etc. • pl. -ări. /v. abjudeca.

ABJUDECÁRE s.f. Acțiunea de a abjudeca. ♦ Suspendare, anulare (a unui drept, a unui titlu etc.) printr-o sentință judecătorească. [< abjudeca].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abjudecáre (anulare) s. f., g.-d. art. abjudecắrii; pl. abjudecắri

abjudecáre s. f. → judecare

Intrare: abjudecare
abjudecare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abjudecare
  • abjudecarea
plural
  • abjudecări
  • abjudecările
genitiv-dativ singular
  • abjudecări
  • abjudecării
plural
  • abjudecări
  • abjudecărilor
vocativ singular
plural

abjudecare

  • 1. Acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Suspendare, anulare (a unui drept, a unui titlu etc.) printr-o sentință judecătorească.
      surse: DN

etimologie:

  • vezi abjudeca
    surse: DEX '09 DEX '98 DN