9 definiții pentru abilitare abilitațiune

abilitare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: abilita] 1-2 (înv) Recunoaștere, în urma unui examen a calității de profesor sau docent. 3 (Pex) Recunoaștere a calificării unei persoane.

ABILITÁRE, abilitări, s. f. (Rar) Acțiunea de a abilita și rezultatul ei. – V. abilita.

ABILITÁRE, abilitări, s. f. (Rar) Acțiunea de a abilita și rezultatul ei. – V. abilita.

ABILITÁRE, abilitări, s. f. (Rar) Acțiunea de a abilita și rezultatul ei.

abilitáre s.f. 1 Acordare a unui grad, a unui drept. 2 (jur.) Împuternicire pentru o acțiune juridică. • pl. -ări. /v. abilita.

abilitáre s. f., g.-d. art. abilitắrii; pl. abilitắri

abilitáre s. f., g.-d. art. abilitării; pl. abilitări

ABILITÁRE s.f. Acțiunea de a abilita și rezultatul ei. [< abilita].

*abilitațiúne f. (lat. habilitatio, -ónis). Acțiunea de a abilita. – Și -áție, dar ob. -áre.

Intrare: abilitare
abilitațiune substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abilitațiune abilitațiunea
plural abilitațiuni abilitațiunile
genitiv-dativ singular abilitațiuni abilitațiunii
plural abilitațiuni abilitațiunilor
vocativ singular
plural
abilitare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abilitare abilitarea
plural abilitări abilitările
genitiv-dativ singular abilitări abilitării
plural abilitări abilitărilor
vocativ singular
plural

abilitare abilitațiune

  • 1. rar Acțiunea de a abilita și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DLRM DN
    • 1.1. Acordare a unui grad, a unui drept.
      surse: DEXI
    • 1.2. științe juridice Împuternicire pentru o acțiune juridică.
      surse: DEXI
    • 1.3. învechit Recunoaștere, în urma unui examen a calității de profesor sau docent.
      surse: MDA2
      • 1.3.1. prin extensiune Recunoaștere a calificării unei persoane.
        surse: MDA2

etimologie:

  • vezi abilita
    surse: DEX '09 DLRM DEXI MDA2 DN