8 definiții pentru aberativ

aberativ, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr aberratif] 1-3 (Liv) Care este departe de adevăr, normalitate sau corectitudine. 4 Care ține de aberație (1).

ABERATÍV, -Ă, aberativi, -e, adj. (Rar) Care este departe de adevăr, care ține de aberație (1). – Din fr. aberratif.

ABERATÍV, -Ă, aberativi, -e, adj. (Livr.) Care este departe de adevăr, care ține de aberație (1). – Din fr. aberratif.

aberatív, -ă adj. Care ține de aberație; care este departe de adevăr. • pl. -i, -e. / < fr. aberratif.

aberatív (rar) adj. m., pl. aberatívi; f. aberatívă, pl. aberatíve

aberatív adj. m., pl. aberatívi; f. sg. aberatívă, pl. aberatíve

ABERATÍV, -Ă adj. (Rar) Care este departe de adevăr, care ține de aberație. [< fr. aberratif].

aberatív, -ă adj. care ține de aberație. (< fr. aberratif)

Intrare: aberativ
aberativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aberativ
  • aberativul
  • aberativu‑
  • aberati
  • aberativa
plural
  • aberativi
  • aberativii
  • aberative
  • aberativele
genitiv-dativ singular
  • aberativ
  • aberativului
  • aberative
  • aberativei
plural
  • aberativi
  • aberativilor
  • aberative
  • aberativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate – (arată)

aberativ

  • 1. rar Care este departe de adevăr, normalitate sau corectitudine; care ține de aberație (1.).
    surse: DEX '09 DEXI MDA2 DN

etimologie: