13 definiții pentru abacă abac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aba sf [At: CADE / V: abac1 sn / Pl: ~ace / E: fr abaque] 1 (Aht) Placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava. 2 (Mat) Sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații. 3 (Fiz) Reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

ABÁCĂ, abace, s. f. (Arhit.) Partea superioară a capitelului unei coloane care face legătura cu arhitrava. – Din fr. abaque, lat. abacus.

ABÁCĂ, abace, s. f. (Arhit.) Placă subțire (pătrată) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane și face legătura cu arhitrava. – Din fr. abaque, lat. abacus.

ABÁCĂ, abace, s. f. (Arhit.) Tăblie de piatră, de diferite forme și mărimi, pusă între capitelul unei coloane și arhitrava pe care o susține.

ABÁCĂ, abace, s. f. 1. Placă de piatră așezată deasupra capitelului unei coloane. 2. Tabelă sau diagramă folosită în calculele inginerești. – Fr. abaque (lat. lit. abacus).

ABÁCĂ s.f. Partea superioară a capitelului unei coloane, care susține arhitrava. [Pl. -ce. / < fr. abaque, cf. lat. abacus].

abácă s. f. partea superioară a capitelului unei coloane. (< fr. abaque, lat. abacus)

ABÁCĂ ~ce f. arhit. Placă de piatră așezată de partea superioară a capitelului unei coloane, care susține arhitrava. /<fr. abaque


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abácă (parte a unui capitel) s. f., g.-d. art. abácei; pl. abáce

abácă (arhit.) s. f., g.-d. art. abácei; pl. abáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ABÁCĂ s. v. nomogramă.

ABA s. (MAT.) nomogramă. (~ este o reprezentare grafică în plan.)

Intrare: abacă
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aba
  • abaca
plural
  • abace
  • abacele
genitiv-dativ singular
  • abace
  • abacei
plural
  • abace
  • abacelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abac
  • abacul
  • abacu‑
plural
  • abace
  • abacele
genitiv-dativ singular
  • abac
  • abacului
plural
  • abace
  • abacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

abacă abac

  • 1. arhitectură Placă subțire (pătrată) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane și face legătura cu arhitrava.
    surse: DLRLC MDA2 DN DEX '09
  • 2. Tabelă sau diagramă folosită în calculele inginerești.
    surse: Sinonime82 DLRM sinonime: nomogramă un exemplu
    exemple
    • Abaca este o reprezentare grafică în plan.
      surse: Sinonime
    • diferențiere matematică Sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații.
      surse: MDA2
  • 3. fizică Reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos.
    surse: MDA2

etimologie: