11 definiții pentru ațâțat ațițat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AȚÂȚÁT, -Ă, ațâțați, -te, adj. Care este întărâtat sau excitat. – V. ațâța.

AȚÂȚÁT, -Ă, ațâțați, -te, adj. Care este întărâtat sau excitat. – V. ațâța.

ațâțat2, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 2841 / V: ațiț~ / Pl: ~ați, ~e / E: ațâța] 1 Reaprins2. 2 Întețit2. 3 Aprins2. 4 (Fig) Întărâtat2. 5-9 (Fig) Asmuțit2 (1-5). 10 (Fig) Excitat2. 11 (D. un rău; fig) Întețit2.

ațâțát1 sn [At: DA / V: ațiț- / Pl: ~uri / E: ațâța] (Rar) 1-2 Ațâțare (1-12).

AȚÂȚÁT, -Ă, ațâțați, -te, adj. Excitat, întărâtat; exaltat. [Var.: ațițat, -ă adj.] – V. ațâța.

ațițat2, ~ă a vz ațâțat2

ațițat1 sn vz ațâțat1

AȚIȚÁT, -Ă adj. v. ațîțat.

AȚÎȚÁT, -Ă, ațîțați, -te, adj. (Despre oameni, p. ext. despre organismul lor și despre sentimentele sau acțiunile lor) Excitat, întărîtat; exaltat. Fierarul a adormit. Cocor a mai rămas treaz și ațîțat... li năluceau din urmă priveliști și vorbe din ceasul despărțirii lui de sat. SADOVEANU, M. C. 60. Fantezia zboară și se înapoiază ațîțată de un cuvînt sau de o replică. ANGHEL, pr. 145. Nervii îi sînt încă ațîțați. CONTEMPORANUL, II 248. – Variantă: ațițát, -ă (NEGRUZZI, S. I 179) adj.

AȚIȚÁT, -Ă adj. v. ațâțat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AȚÂȚÁT adj. v. instigat.

AȚÎȚAT adj. incitat, instigat, întărîtat, provocat, stîrnit, (pop.) zădărît. (Om ~.)

Intrare: ațâțat
ațâțat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ațâțat
  • ațâțatul
  • ațâțatu‑
  • ațâța
  • ațâțata
plural
  • ațâțați
  • ațâțații
  • ațâțate
  • ațâțatele
genitiv-dativ singular
  • ațâțat
  • ațâțatului
  • ațâțate
  • ațâțatei
plural
  • ațâțați
  • ațâțaților
  • ațâțate
  • ațâțatelor
vocativ singular
plural
ațițat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ațițat
  • ațițatul
  • ațițatu‑
  • ațița
  • ațițata
plural
  • ațițați
  • ațițații
  • ațițate
  • ațițatele
genitiv-dativ singular
  • ațițat
  • ațițatului
  • ațițate
  • ațițatei
plural
  • ațițați
  • ațițaților
  • ațițate
  • ațițatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ațâțat ațițat

  • 1. Care este întărâtat sau excitat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: exaltat excitat întărâtat 3 exemple
    exemple
    • Fierarul a adormit. Cocor a mai rămas treaz și ațîțat... Îi năluceau din urmă priveliști și vorbe din ceasul despărțirii lui de sat. SADOVEANU, M. C. 60.
      surse: DLRLC
    • Fantezia zboară și se înapoiază ațîțată de un cuvînt sau de o replică. ANGHEL, pr. 145.
      surse: DLRLC
    • Nervii îi sînt încă ațîțați. CONTEMPORANUL, II 248.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ațâța
    surse: DEX '98 DEX '09