3 definiții pentru Voroavă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

voroa sf [At: PSALT. HUR. 13v/23 / V: ~ra, ~a, ~o / Pl: ~ve / E: drr vorovi, (1-11) cf vsl воровъ „larmă, gălăgie”] 1 (Înv; în textele religioase) Murmur de nemulțumire. 2 (Înv; în textele religioase) Ceartă (1). 3 (Înv; în textele religioase) Neliniște sufletească. 4 (Înv; în textele religioase; îls) Fără ~ Liniște. 5 (Înv; în textele religioase) Teamă. 6 (Înv; în textele religioase) Suferință. 7 (Înv; în textele religioase) Nevoie. 8 (Înv; în textele religioase) Ură. 9 (Înv; în textele religioase) Vrajbă. 10 (Înv; în textele religioase) Mânie. 11 (Înv; în textele religioase) Asuprire. 12-13 (Îrg) Vorbă (1-2). 14 (Îrg; prc) Cuvânt (1). 15-16 (Îrg) Vorbă (70-71). 17 (Îrg) Discurs (1). 18 (Îrg) Subiect al unei expuneri (orale). 19 (Îrg) Predică. 20 (Îvr; îe) A apuca ~va A lua cuvântul. 21 (Îrg) Vorbă (81). 22 (Îvr) Prefață. 23 (Îvr) Disertație (1). 24 (Îvr) Meditație. 25 (Îvr) Tradiție. 26 (Îvr) Amintire1 (1). 27 (Îvr) Poveste. 28 (Îvr) Întâmplare. 29 (Îrg) Intenție. 30 (Îrg) Scop. 31 (Îrg) Sfat. 32 (Îrg) Poruncă. 33 (Îvr) Comuniune (1). 34 (Îvr) Credință (religioasă). 35 (Îrg) Promisiune. 36 (Îrg) Angajament (2). 37 (Îrg) Înțelegere. 38 (Îrg) Negociere. 39 (Îvr; îe) A lega ~va (cu cineva) A stabili o înțelegere cu cineva. 40 (Îrg) Știre. 41 (Îrg) Zvon. 42 (Îrg) Presupunere. 43 (Îrg) Bârfă. 44 (Îrg) Calomnie. 45 (Îrg) Conversație. 46 (Îrg) Taifas. 47 (Înv; îe) A fi ~ pentru A forma obiectul discuției. 48 (Înv; îae) A se pune problema. 49 (Înv; îe) A sta (sau a ședea) la ~ (cu cineva) A discuta (cu cineva). 50 (Înv; pex; îae) A petrece un timp discutând cu cineva Si: a tăifăsui. 51 (Înv; îe) A întinde ~va A prelungi inutil o discuție. întrerupându-și interlocutorul. 52 (Înv; lsg) Vorbire (2). 53 (Îvr; îs) Părțile ~ei Părțile de vorbire. 54 (Înv; lsg) Mod de a se exprima. 55 (Îvr; îla) Bun de ~ Volubil (1). 56 Elocvență (1). 57 (Înv) Voce (1). 58 (Înv) Timbru al vocii. 59 (Înv) Pronunțare. 60 (Îvr; îs) Organe de ~ Organe articulatorii. 61 (Înv; lsg) Limbă (a unui popor).

voroa s.f. I 1 (reg.) Cuvînt, vorbă. Eu m-am silit, în cît era cu putință, a metahirisi multe cuvinte și voroave după gustul țigănesc (BUD.). 2 (reg.) Manieră de a vorbi, de a se exprima. Din dulceața și frumusețea voroavei lui,... s-au domolit (CANT.). ♦ (de obicei cu determ. ca „meșteșugită”, „frumoasă”) Fel de a se exprima frumos, atrăgător, convingător; elocvență. Nici unul din semenii săi nu era destoinic să-i stea înainte, nici la trîntă, nici la voroavă (ISP.). 3 (reg.) Pezentare, expunere. Bunul stareț, simțind perii capului lui cei albi spălați de lacrămile tînărului copil, contenește voroava sa (BELD.). 4 (înv.) Cuvînt, discurs. Veți fi mai învățați a dare răspunsuri la sfaturi ori de taină, ori de oștire, ori de voroave la domni și la noroade de cinste (NEC.). 5 (înv.) Discuție, convorbire, sfat. La apa Vavilonului, Jelind de țara Domnului, Acolo șezum și plînsăm La voroavă ce ne strînsăm (DOS.). 6 (înv.) Discuție în contradictoriu; ceartă. Voroavă să ațiță între ei (N. COST.). 7 (înv.) Învățătură, povață. Să ia seama voroavelor ce au toți psalomii (ANTIM). 8 (înv.) Știre, veste, informație. Voroava să lățește pretutindenea (BELD.). 9 (înv.) Utilizare a unei anumite limbi, a unui dialect etc. Firea și voroava cea elinească peste măsură au iubit (AETHIOPICA). 10 (înv.) Înțelegere, învoială. Atîta samă de slujitori țiind Ștefan Vodă, nici de la unii zarva nu s-au început, numai de la munteni săimeni și capetele lor și luase în voroavă cu sine și pre săimenii cești de loc asupra nemților (COSTIN). II (înv.) 1 Larmă, zarvă, gîlceavă; neliniște, tulburare, zbucium, agitație. În Galilei tremease Domnul ucenicii, ca den voroavă și den multă frica iudeilor să scoață ei și să-i slobozească de toată frica și de toată spaima (COR.). 2 Învrăjbire, vrajbă. Cu voroavă cine toată viața i-e împlută, sfîrșenie are moartea (COR.). • pl. -e. /de la vorovi, prin derivare regresivă.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VOROÁVĂ, b. (Dm), < subst. (vorbă); Vorovești s. (Dm).

Intrare: Voroavă
Voroavă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Voroavă