2 definiții pentru Viteaz

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

viteaz, ~ă [At: (a. 1428) DERS / V: (îrg) vet~ / Pl: ~eji, ~eze, (îrg) ~ezi sm, am / E: vsl витѧзь, mg vitéz] 1 sm (Asr) Războinic. 2 sm (Asr) Soldat1 (1). 3 sm (Asr) Erou (2). 4 sm (În Evul Mediu românesc, în sec. XIV-XVI) Luptători călări, îmbrăcați în zale, care, distingându-se în bătălii, se bucurau de beneficii speciale din partea domnului (devenind proprietari de pământ sau dregători în sfatul domnesc) și care formau o categorie militară distinctă în oastea domnească. 5 a Care dă dovadă de eroism în luptă Si: brav (1), eroic (6), (îvp) voinic (19), (înv) valoros (1). 6 a (Pex) Care dă dovadă de mult curaj Si: curajos (1), cutezător (1), dârz (4), îndrăzneț, neînfricat, semeț, (pfm) voinic (20). 7 a (Asr; d. acțiuni ale oamenilor) Vitejesc (3). 8-9 sm, a (Înv; fig; în texte religioase) (Persoană) care depune eforturi deosebite pentru propovăduirea sau apărarea credinței creștine. 10 sm (Reg) Uriaș. 11 sfp (Mtp) Iele.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VITEAZ subst. < magh. vitéz < v. sl. витѧзъ < germ. Witeng < scand. Wiking; în sec. XIV – XV cuvîntul are sens de cavaler „miles aulae”, iar ideea de brav se reda prin sl. hărbor. 1. Dragoș Viteazul, mold., 1392 epitet; alte exemple (BA ung 24); 9 inși mold. cu acest epitet (Dm); Viteaz vătah (16 A I 57, II 466); Viteazu, Tamaș (16 A I 212); Vitezești s. (Dm). Numai din sec. XVI încoace cuvîntul ia sensul de erou, brav, ca în epitetul dat lui Mihai Viteazul.

Intrare: Viteaz
Viteaz nume propriu
nume propriu (I3)
  • Viteaz