VITEAZ subst. < magh. vitéz < v. sl. витѧзъ < germ. Witeng < scand. Wiking; în sec. XIV – XV cuvîntul are sens de cavaler „miles aulae”, iar ideea de brav se reda prin sl. hărbor. 1. Dragoș Viteazul, mold., 1392 epitet; alte exemple (BA ung 24); 9 inși mold. cu acest epitet (Dm); Viteaz vătah (16 A I 57, II 466); Viteazu, Tamaș (16 A I 212); Vitezești s. (Dm). Numai din sec. XVI încoace cuvîntul ia sensul de erou, brav, ca în epitetul dat lui Mihai Viteazul.