STIRIGOAIE, stirigoi, s. f. Nume dat la două plante erbacee otrăvitoare din familia liliaceelor, dintre care una cu flori albe (Veratrum album), iar cealaltă cu flori de culoare purpuriu-închis, dispuse în raceme (Veratrum nigrum). [Var.: știrigoaie s. f.] – Et. nec.

STIRIGOAIE ~oi f. Plantă erbacee toxică, cu tulpina înaltă, cu frunze late, alungite spre vârf, și cu flori grupate în inflorescențe terminale. [G.-D. strigoii] /Orig. nec.

stirigoaie s. f., art. stirigoaia, g.-d. art. stirigoii; pl. stirigoaie

VERATRUM L., VERATRUM, STRIGOAIE, fam. Liliaceae. Gen originar din America și Europa, cca 44 specii, erbacee, perene, veninoase. Tulpină viguroasă, înaltă, dreaptă, puțin păroasă, rizom gros și rădăcini stufoase. Frunze mari, late, ovate, cu nervuri, îngustate la bază, cele dinspre vîrful tulpinii înguste. Flori poligame, verzi, albe sau purpurii-negre, dispuse într-o inflorescență sub formă de paniculă multifloră, terminală. Perigon persistent, campanulat sau îndepărtat, cu 6 foliole concrescute la bază, oblonge, îndepărtate, cu mai multe nervuri, 6 stamine, ovar gîtuit, 3 stile scurte. Fruct, capsulă, semințe aripate.

STIRIGOAIE s. (BOT.; Veratrum) (reg.) bozățel.