vede¹ ssp [At: ȘĂINEANU, ENC. ROM. / E: fr Védas] Culegere de texte sacre indiene scrise în sanscrita veche, reprezentând primele documente literare din India.

vede¹ s.f. pl. (relig.) (Denumire dată unor) culegeri de texte sacre indiene, compuse prin revelație divină în limba sanscrită vedică. • /<fr. Védas <sanscr. veda „știință sacră, cunoaștere”.

VEDE s. f. pl. Nume dat culegerii de texte religioase și literare scrise în sanscrita veche, care reprezintă primele documente literare din India. – Din fr. Védas.

VEDE s. f. pl. denumire dată unor culegeri de texte religioase și poetice, scrise în sanscrita veche, reprezentând primele documente literare ale Indiei. (< fr. Veda)

VEDE f. la pl. Nume dat culegerii de texte religioase și literare, care reprezintă primele documente scrise din India. /<fr. védas

Roșiorii-de-Vede pl sau Roșiori, orășel comercial în jud. Teleorman, pe malul drept al Vedei, fosta cap. a județului: 9000 loc.

Vede (texte sanscrite) s. propriu f. pl.

Vede (culegere de texte sanscrite) s. propriu f. pl.

Vede (culegere de texte) s. pr. f. pl.

Vede, cele mai vechi scrieri indiene sacre, întocmite aproximativ în mileniile 3-1 î. Hr. Cuprind patru cărți: Rig-Veda (veda imnurilor de laudă adresate zeilor), Sama-Veda (veda cântecelor de ritual), Yadjur-Veda (veda formulelor de sacrificiu) și Atharva-Veda (veda descântecelor și a formulelor magice).

VEDE cf. vb. a vedea. 1. Vede (Sd XVI); Vedi, A. (Tec I). 2. Vedea, T. ard. dramatic; – rîu. 3. Vedeul, olt. (16 B VI 306).

ROȘIORI DE VEDE, municipiu în jud. Teleorman, situat în C. Găvanu-Burdea, pe dr. râului Vedea; 32.208 loc. (2005). Nod feroviar (stație de c. f. a fost inaugurată la 1 ian. 1887) și rutier. Constr. și reparații de mașini și unelte. Țesătorie și filatură de bumbac. Fabrici de furfurol, de mobilă, tricotaje din mătase, covoare și de produse alim. Morărit. Muzeu de istorie. Vestigii neolitice, din Epoca Bronzului și din perioada romană (urmele unui castru roman, plasat pe vechiul limes transalutanus, numit Valul lui Traian). Localitatea apare menționată documentar ca târg în 1385, iar în 1503 cu denumirea Rușii de Vede. În sec. 16 a fost sediul unei căpitănii de călărași, iar în a doua jumătate a sec. 19, un important centru de instrucție militară. În prima jumătate a sec. 20 s-a remarcat ca pr. centru comercial pentru cereale, cu vestite târguri săptămânale și cu două mari târguri anuale mari (25 mart. și 8 sept.). Orașul s-a dezvoltat cu precădere în sec. 20. Declarat municipiu la 18 ian. 1995. Monumente: bisericile Sf. Ilie (1804, cu adăugiri din 1883), Sf. Teodor-Tiron (1818), Sfinții Împărați Constantin și Elena-Serdăreasa (1832-1835, cu zid de incintă, turn de apărare și casă parohială), Adormirea Maicii Domnului (1836), Cuvioasa Parascheva (1836), Sf. Ioan Nou (1842), Sfânta Cruce (1849); clădirile Gării de Est (1889), Școlii (1892), Primăriei (1912) și Judecătoriei (1912); casa „Mamut” (1899).