smirdar sm [At: DDRF / V: smâr~, zm~ / Pl: ~i / E: smirdă + -ar] (Bot) 1 Arbust mic care crește în regiunile alpine în formă de tufișuri dese, cu flori mărunte, roșii-purpurii, spre liliachiu, frumos mirositoare și cu frunze lucioase, persistente Si: rododendron, (reg) coacăză, cocăzar, iederă, merișor¹, perișoare, bujor-de-munte, bujorel-de-munte, coacăz-de-munte, ruja-munților, trandafir-de-munte, trandafiraș-de-munte, vâsc-de-munte (Rhododendron kotschyi). 2 Merișor¹ (Vaccinum vitis-idaea). 3 (Reg) Ienupăr (Juniperus communis). 4 (Înv) Iarbă-de-mare (Zostera marina).

MERIȘOR², merișoare, s. n. 1. Diminutiv al lui măr². 2. Fructul merișorului¹ (2), de mărimea unei cireșe sau a unei nuci, de culoare roșiatică sau galbenă, cu gust dulce, adesea întrebuințat pentru dulceață. 3. Fructul merișorului¹ (3), cu aspect de bacă roșie, comestibil. – Măr + suf. -ișor.

MERIȘOR¹, merișori, s. m. 1. Diminutiv al lui măr¹. 2. Numele a doi arbori din familia rozaceelor, cu flori melifere: a) arbore originar din Siberia, cu frunze aproape rotunde, cu flori albe sau roz, cultivat pentru fructele sale din care se prepară dulceață (Pirus baccata); b) (reg.) scoruș. 3. Mic arbust de munte cu frunze în permanență verzi, cu flori melifere de culoare albă sau roșiatică și cu fructe comestibile; smirdar (Vaccinium vitis idaea). 4. Cimișir. – Măr¹ + suf. -ișor.

SMIRDAR, smirdari, s. m. (Bot.) 1. Mic arbust din regiunea alpină, cu flori roșietice, plăcut mirositoare și cu frunze lucioase, persistente; rododendron, bujor-de-munte (Rhododendron kotschyi). 2. Merișor¹. – Cf. scr. smrdeli, bg. smradljak.

MERIȘOR¹ ~i m. (diminutiv de la măr) Mic arbust din regiunile muntoase, cu frunze persistente, cu flori albe sau roz și cu fructe comestibile în formă de boabe roșii. /măr + suf. ~ișor

MERIȘOR² ~oare n. Fructul merișorului. /măr + suf. ~ișor

SMIRDAR ~i m. Arbust exotic de munte, cu frunze lucioase și cu flori roșii sau roz, aromate; bujor-de-munte; rododendron. /cf. sb. smrdelj, bulg. smradljak

merișor (plantă) s. m., pl. merișori

merișor (fruct) s. n., pl. merișoare

smirdar s. m., pl. smirdari

VACCINIUM L., AFINE, fam. Ericaceae. Gen originar din emisfera nordică, din regiunile arctice pînă în munții din regiunile tropicale, cca 148 specii, arborași erecți sau repenți. Frunze caduce sau persistente, alterne, cu pețioli scurți, întregi sau dentate. Flori solitare sau în raceme terminale sau axilare, corolă albă, roz, roșie, cilindrică sau campanulată, cu 4-5 lacinii, 8 sau 10 stamine, ovar inferior cu 4-10 loji, antere cu apendice. Fruct, bacă cu multe semințe.

MERIȘOR s. (BOT.) 1. (Vaccinium vitis-idaea) smirdar, coacăz-de-munte, (reg.) coacăză, cocăzar. 2. (Pyrola secunda) brăbănoc, perișor, (reg.) verdeața-iernii.

MERIȘOR s. v. brăbănoi, cimișir, ghimpe, rozmarin-de-munte, saschiu, scoruș, smirdar, sunătoare.

SMIRDAR s. (BOT.) 1. (Rhododendron kotschyi) (livr.) rododendron, (reg.) coacăză, cocăzar, iederă, merișor, perișoare (pl.), popdele (pl.), rujă, tulipin, bujor-de-munte, bujorel-de-munte, trandafir-de-munte, vâsc-de-munte. 2. (Vaccinium vitis idaea) merișor, coacăz-de-munte, (reg.) coacăză, cocazar.

merișor¹ s.m. (bot.) 1 (și merișor-de-munte) Vaccinium vitis idaea; coacăz-de-munte, smirdar, <reg.> coacăză, cocăzar, stropșeli (v. stropșeală). 2 Pyrola secunda; perișor², <pop.> brăbănoc, <rar> limă¹, <reg.> verdeața-iernii (v. verdeață). 3 (reg.; și merișor-turcesc) v. Barba-caprei (v. barbă). Cimișir (Buxus sempervirens). 4 (reg.) v. Brăbănoi (Pyrola rotundifolia). 5 (reg.; și merișor-ghimpos) v. Ghimpe'. Ghimpe-pădureț (v. ghimpe¹) (Ruscus aculeatus). 6 (reg.) v. Rozmarin-de-munte (Gnaphalium silvaticum). 7 (reg.) v. Saschiu (Vinca herbacea și Vinca minor). 8 (reg.) v. Scoruș. Scoruș-de-munte. Scoruș-păsăresc. Scoruș-sălbatic (Sorbus aucuparia). 9 (reg.) v. Rododendron. Smirdar (Rhododendron kotschyi). 10 (reg.) v. Sunătoare (Hypericum maculatum). 11 (la pl.; reg.) merișoare-sălbatice v. Ruginare (Andromeda polifolia).