CIMBRIȘOR s. m. Plantă erbacee cu flori roșii-purpurii sau albe și cu frunze aromate, folosite în medicină pentru infuzie (Thymus vulgaris). – Cimbru + suf. -ișor.

SĂPUNEL, -EA, -ICĂ, săpunei, -ele, subst. I. S. n. 1. Diminutiv al lui săpun. 2. Supozitor (pe bază de săpun) pentru copii. II. (Bot.) 1. S. n. Odagaci. 2. S. f. pl. Plantă erbacee ornamentală cu flori mari (Aster laexigatus). – Săpun + suf. -el.

CIMBRIȘOR ~i m. Plantă erbacee aromatică cu flori divers colorate și cu frunze înguste, folosită în medicină. /cimbru + suf. ~ișor

cimbrișor s. m.

săpunel s. n., pl. săpunele

THYMUS L., CIMBRIȘOR, fam. Labiatae. Gen originar din regiuni mediteraneene, cca 48 specii, erbacee, mai rar semilemnoase, adeseori aromatice și odorante. Tulpină culcată sau ascendentă, de cele mai multe ori 4-unghiulară. Frunze mici, întregi, liniare sau rotund-eliptice, lipsite de stipele, plane. Flori hermafrodite, neregulate, dispuse în verticile, reunite în spic scurt, rar. Caliciul persistent, ovat, cu 10-13 nervuri, bilabiat, labiul superior lat, îndepărtat, cu 3 dinți, cel inferior cu 2 dinți. Corolă cu tub cilindric, limbul bilabiat, labiul superior drept, emarginat, aproape plat, 4 stamine distante în partea superioară, dintre care 2 mai lungi și 2 mai scurte, deseori exerte, rar mai scurte, drepte, iar cele interioare pot fi concrescute. Ovar superior, 2 cârpele, 2 loje false. Fruct, nuculă glabră.

CIMBRIȘOR s. (BOT.) 1. (Thymus vulgaris) (reg.) cimbru, lămâioară, sărpun, schinduf, cimbru-de-câmp. 2. (Thymus serpyllum) (reg.) timian, timișor. 3. (Thymus pulegioides) (reg.) schinduf.

CIMBRIȘOR s. v. săpunel.

SĂPUNEL s. 1. săpunaș. (Săpun mic sau ~.) 2. (BOT.; Thymus comosus) (reg.) cimbrișor. 3. (BOT.; Aster novae-angliae; la pl.) (reg.) dumitraș, pocrovă, sălcioară, scânteiuțe (pl.), vinețele (pl.), floarea-Sfintei-Marii, salbă-moale.

SĂPUNEL s. v. ciuin, odagaci, săpunariță.