O definiție pentru Sărindar
Enciclopedice
SĂRINDAR subst. < gr. σαραντάρι. 1. Sărindar (Bih); -u Școlearu „dascălul” (explic. N. Iorga, Sd VII 326); -iu, țig. (16 B I 8).
Intrare: Sărindar
SĂRINDAR subst. < gr. σαραντάρι. 1. Sărindar (Bih); -u Școlearu „dascălul” (explic. N. Iorga, Sd VII 326); -iu, țig. (16 B I 8).