Definiția cu ID-ul 963073:

Enciclopedice

SĂRINDAR subst. < gr. σαραντάρι. 1. Sărindar (Bih); -u Școlearu „dascălul” (explic. N. Iorga, Sd VII 326); -iu, țig. (16 B I 8).

Exemple de pronunție a termenului „sărindar” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1