LILIAC¹, lilieci, s. m. Arbust înalt cu frunze ovale, cu flori plăcut mirositoare, albe sau colorate în diferite nuanțe de violet sau albastru-violet, crescute în formă de buchete, cultivat ca plantă ornamentală; iorgovan, mălin (Syringa vulgaris). ♦ Floarea acestui arbust. [Pr.: -li-ac] – Din tc. leylâk. Cf. bg. liuleak.

LILIAC², lilieci, s. m. Animal mamifer insectivor, asemănător cu șoarecele, cu aripi adaptate la zbor, formate dintr-o membrană care leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada, și care trăiește prin locuri întunecoase, de unde iese numai noaptea (Plecotus auritus și Nyctalus noctula). [Pr.: -li-ac] – Din bg. liljak.

LILIAC¹ ~eci m. 1) Arbust înalt cu frunze ovale, cu flori în formă de ciorchine, de culoare violetă sau albă, plăcut mirositoare, cultivat ca plantă ornamentală. 2) Floare a acestui arbust. [Sil. -li-ac] /<turc. leylâk

LILIAC² ~eci m. Mamifer insectivor nocturn, asemănător cu șoarecele, cu aripi formate dintr-o membrană ce leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada. /<bulg. liljak

liliac (arbust, animal) s. m. (sil. -li-ac), pl. lilieci

LILIAC s. (BOT.) 1. (Syringa vulgaris) (înv. și reg.) scumpie, (reg.) boroștean, (Ban.) iorgovan, (Transilv. și Maram.) mălin, (Transilv.) scrinte. 2. liliac-de-munte (Alnus viridis) = aninaș.

LILIAC s. v. salcâm.

LILIAC s. (ZOOL.; Vespertilis murinus) (reg.) șoarece.

SYRINGA L., LILIAC, fam. Oleaceae. Gen originar din Asia și Europa, cca 28 specii, arbuști. Frunze caduce, rar persistente, opuse, simple, întregi, rar penate sau lobate, cordate sau ovate. Flori odorante, de la violet pînă la purpuriu și alb (caliciul mic, persistent, campanulat, cu 4 dinți, corolă infundibuliformă cu 4 lacinii îndepărtate, 2 stamine intercalate la vîrful tubului floral, ovar cu 2 loji, fiecare cu cîte 2 ovule), în panicule terminale sau laterale, odorante, pe ramuri din anul precedent, rar din același an. Fruct, capsulă oblongă, pieloasă, cu semințe aripate (Pl. 70, fig. 391).