sultan [At: (a. 1594) IORGA, C. I. II, 234 / V: (înv) sol~ / Pl: ~i / E: tc sultan] 1 sm Titlu dat suveranilor din Imperiul Otoman și din alte țări musulmane Si: (înv) șah¹. 2 sm Persoană care poartă titlul de sultan (1) Si: (înv) șah¹. 3 a (Înv; d. stofe) De bună calitate. 4 sm (Înv) Varietate de struguri nedefinită mai îndeaproape.

SULTAN subst. 1. – țig. (16 B V 271); – sătean, mold., 1654; – G., ard. (Sd I -II 30); -ești s. (Dm). 2. Sultana, domniță, din dinastia Mușatinilor, mama lui Nic. Mavrocordat (Hurm XIII); frecv. f. 3. Soltan, mold. (16 A I 10; DM 57); – boier (17 A V 286); – a „domnița” (RI II 25); -ul, ard. (Sd X); Soltănești s. 4. Soldana și Soltana f., dobr. (RI XI 205).