SULTAN subst. 1. – țig. (16 B V 271); – sătean, mold., 1654; – G., ard. (Sd I -II 30); -ești s. (Dm). 2. Sultana, domniță, din dinastia Mușatinilor, mama lui Nic. Mavrocordat (Hurm XIII); frecv. f. 3. Soltan, mold. (16 A I 10; DM 57); – boier (17 A V 286); – a „domnița” (RI II 25); -ul, ard. (Sd X); Soltănești s. 4. Soldana și Soltana f., dobr. (RI XI 205).