RUIN s. m. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri, cu frunze opuse, lucioase și cu flori liliachii, roșietice sau albe, dispuse în capitule sferice la vârful lujerilor (Succisa pratensis). – Cf. scr. rujan.

ruin (plantă) s. m.

ruin s. m., pl. ruini

SUCCISA Wallr., SUCCISA, RUIN, fam. Dipsacaceae. Gen care are o singură specie: Succisa pratensis Moench (syn. Scabiosa succisa L.). Originară din Asia, Europa, nordul Africii. Înflorește vara-toamna. Flori liliachii-roșietice, rar albe, așezate în capitule sferice, solitare terminale pe ramuri, caliciul extern cu 4 lobi verzi, setoși și 8 coaste, cel intern plan cu vîrf întreg sau setat. Plantă erbacee, perenă, cu rizom scurt. Tulpină pînă la 50 cm înălțime cu peri rigizi, frunze ovat-alungit-eliptice, îngustate în pețiol sau alungit-eliptice. lanceolate.

RUIN s. (BOT.; Succisa pratensis) (reg.) călugărișoară, șopârlaiță, floarea-văduvelor, mușcatul-dracului.