TAULĂ s. f. Numele mai multor arbuști din familia rozaceelor, cultivați ca plante decorative (Spiraea). [Pr.: ta-u-] – Din pol. tawula.

taulă s. f. (sil. ta-u-)

SPIRAEA L., SPIREA, fam. Rosaceae. Gen originar din sudul Europei, Asia de N, America de N și Occidentală, cca 85 specii, arbuști sub formă, de tufă, tulpini drepte ori arcuit-pendente, de diferite talii, pînă la 2 m. Frunze alterne, caduce, simple, de obicei serate, fără stipele, întregi sau ușor- lobate. Înflorește din primăvară pînă în toamnă. Flori hermafrodite, mici, albe, roz sau roșii (5 petale libere, mai lungi decît cele 5 sepale libere, stamine numeroase la bazâ cu un inel, 5 pistile distincte), dispuse în raceme umbeliforme, corimbe, panicule. Fruct cu 5 folicule dehiscente, cca. 15 semințe.

TAULĂ s. (BOT.) 1. (Spiraea crenata) (reg.) crețușcă, tăvalgă, teișor. 2. (Spiraea salicifolia) (reg.) tavalgă.

TAULĂ s. v. crețușcă, cununiță, fierea-pământului, potroacă, țintaură.