speria [At: CORESI, EV. 258 / V: (îrg) spărea, spăr~ (Pzi și: spar, spai, spau / Cj: să spar 3, înv, să spare 6, să spar, înv, să spare) (reg) spăiera, (îvr) ~rea / Pzi: sperii (reg) sper, spei / E: ml *expavorere] 1-2 vtr A face să fie cuprins sau a fi cuprins de frică. Vz: teme, (înv) stidi. 3-4 vtr A face să se înspăimânte sau a fi cuprins de spaimă din cauza unui zgomot neațteptat, a unei mișcări bruște etc. 5-6 vtr (Pex) A face să-și piardă sau a-și pierde liniștea. Si: a (se) alarma (2-3), a (se) îngrijora, a (se) neliniști, a (se) tulbura. 7-8 vtr (Pan) A (se) intimida. 9-10 vtr (Îe) A-și ~ sau a(-i) ~ (cuiva) somnul A rămâne (sau a face să rămână) treaz. 11 vt (Reg; îe) A-și ~ foamea A mânca puțin pentru a-și astâmpăra foamea. 12 vt (În superstiții; îe) A ~ boalele A îndepărta bolile. 13 vt (C.i. animale) A alunga din locul unde se află. Si: a împrăștia. 14 vt (Spc) A stârni din culcuș. 15 vt(a) (Fig) A face să se mire. Si: a uimi. 16-17 vt (Îljv) De ~t Ieșit din comun. Si: nemaipomenit. 18-19 vtr (Înv; îe) A (se) ~ mintea ori mințile sau ochii cuiva A (se) minuna.

SPERIA vb. 1. Speriatu, Elena, act.; Speriați s. 2. Spărietu, Ioan, mold. 1761 (BCI IV 218; – 1 b. (Ștef); Spărieții s. (ib.). 3. Speriețeni s. 4. Din „sperieți”, fără s: Perieț, P., stolnic (Fil A); Perieții s.; Periiații lui Manea (17 B II 32). 5. Periețeanu fam., cu suf. de apart. locală -artu. 6. Spăriosu, băn. act. 7. Cf. Spărelul, Oprea (16 B IV 479).