SPERIA vb. 1. Speriatu, Elena, act.; Speriați s. 2. Spărietu, Ioan, mold. 1761 (BCI IV 218; – 1 b. (Ștef); Spărieții s. (ib.). 3. Speriețeni s. 4. Din „sperieți”, fără s: Perieț, P., stolnic (Fil A); Perieții s.; Periiații lui Manea (17 B II 32). 5. Periețeanu fam., cu suf. de apart. locală -artu. 6. Spăriosu, băn. act. 7. Cf. Spărelul, Oprea (16 B IV 479).