soc sm [At: ANON. CAR. / V: socru, soace s, sog / Pl: soci, ~uri sn / E: ml sabucus] (Bot) 1 (Șîc ~ negru) Arbust din familia caprifoliaceelor, cu ramuri cu măduvă albă, abundentă, cu scoarța de culoare ceușie, cu flori albe dispuse în corimbe ramificate și cu fructe în formă de boabe negre, lucioase, așezate în ciorchine, din ale cărui flori se prepară un ceai medicinal, iar scoarța, fructele și rădăcina se folosesc în cromatica populară Si: (pop) holer, hoz, iboz, scorpat (Sambucus nigra). 2 (Prc) Floarea și lemnul socului (1). 3 (Îc) ~ roșu (sau de munte, cu struguri) Arbust din familia caprifoliaceelor cu ramuri cu măduva galben-brună, cu flori albe-gălbui strânse ciorchine și cu fructele boabe roșii (Sambucus racemosa). 4 (Îrg; îc) ~ mic Boz (Sambucus ebulus). 5 (Înv; îe) Cine s-a fript în foc suflă și-n ~ Se spune despre cei foarte precauți. 6 (Reg; îc) ~-de-câmp Urda-vacii (Cardaria draba).

boz s.m. (bot.) Plantă erbacee perenă, înaltă, cu florile albe și cu fructele negre, avînd un miros neplăcut (Sambucus ebulus). Gîndacii de pe floarea albă a bozilor (AGÂR.). ◊ Expr. A tăia boji la cîini = a pierde vremea; a nu avea ocupație. • pl. boji, bozi. și bozie s.f. /cf. sl. veche бъзъ, ucr. боз, bg. бъз, боз, magh. bodza.

BOZ, boji, s. m. Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori albe și cu fructe negre; bozie (Sambucus ebulus). – Cf. ucr. boz, bg. băze, magh. bodza.

SOC, soci, s. m. Nume dat mai multor specii de arbuști de dimensiuni mici, cu flori hermafrodite grupate în inflorescențe, care au proprietăți sudorifice, și cu fructe (boabe negre sau roșii), scoarță și rădăcini cu proprietăți laxative și diuretice (Sambucus). – Lat. sabucus (= sambucus).

BOZ boji m. Plantă erbacee umbeliformă, toxică, cu miros neplăcut, cu flori albe și cu fructe negre. /<ucr., bulg. boz

SOC soci m. Arbust cu lujeri bogați în măduvă și cu frunze palmat-compuse, ascuțite la vârf, cu flori mici, albe, plăcut mirositoare, grupate în ciorchine și cu fructe negre (mai rar roșii), sferice, folosite în medicină și în industria casnică. /<lat. sabucus

boz s. m., pl. boji

soc s. m., pl. soci

boz (-zi), s. m. – (Înv.) Idol, zeu păgîn. – Var. boză, boază. Sl. bozĭ, pl. de la Bogŭ „Dumnezeu” (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Berneker 111).

boz (-zi), s. m. – Călin, Sambucus ebulus, Ebulum humile. – Var. bozie, boziu, boj. Mr. iboz, megl. boz. Sl., cf. bg. băzie, rus. boz; dar nu apare etimonul slav (cf. Meyer, Neugr. St., II, 19). V. și ngr. βούζιον, alb. vuzë, mag. bodza.

SAMBUCUS L., SOC, fam. Caprifoliaceae. Gen originar din toate regiunile continentale sau subtropicale, cca 22 specii, arbuști sau arbori de talie mică, rar erbacee, vivace. Lujerii și ramurile au măduvă groasă, spongioasă; de obicei vîrful nelignificat. Frunze imparipenat compuse, foliole dentate. Flori (caliciul cu 5 dinți, corolă rotundă, patentă, cu 5 petale, 5 stamine, 3 stigmate sesile) dispuse într-o inflorescență în formă de paniculă sau cimă umbeliformă. Fruct cu 3-5 semințe.

BOZ s. (BOT.; Sambucus ebulus) bozie, (înv. și reg.) soc mic.

BOZ s. v. divinitate, dumnezeu, idol, spânz, zeitate, zeu.

SOC s. (BOT.; Sambucus nigra) (reg.) holer, hoz, iboz, scorpat.