SALCÂM, salcâmi, s. m. Arbore melifer din familia leguminoaselor, cu ramuri prevăzute cu spini, cu frunze compuse, cu flori albe cu miros caracteristic plăcut, dispuse în ciorchine, cu lemnul tare și rezistent la umezeală; acaț (Robinia pseudacacia). – Din tc. salkâm.

SALCÂM ~i m. Arbore cu tulpina înaltă, cu coroana rară, constând din ramuri spinoase, cu frunze compuse și flori albe sau galbene plăcut mirositoare, grupate în ciorchine. ~ galben. /<turc. salkim

salcâm s. m., pl. salcâmi

ROBINIA L., SALCÎMI, fam. Leguminosae. Gen originar din America de N și Mexic, cca 18 specii de arbori sau arbuști cu tulpini erecte și lujeri spinoși. Frunze imparipenat-compuse cu stipele în formă de spini. Flori (corolă cu 5 petale, 10 stamine cu filamente libere sau la bază puțin concrescute, mai scurte decît petalele) albe sau roz, mirositoare, în raceme multiflore, pendente. Fruct, păstaie liniară, turtită, cu numeroase semințe. Specii repede crescătoare, rezistente la secetă și ger, fără pretenții față de sol.

SALCÂM s. v. glădiță, plătică.

SALCÂM s. (BOT.) 1. (Robinia pseudacacia) (reg.) acățar, liliac, păsuiele (pl.), rug, vacație, lemn-alb, (Transilv.) acaț, (Ban.) băgrin, (Olt. și Munt.) dafin, (prin Transilv. și Ban.) pănar. 2. salcâm-galben = a) (Laburnum anagyroides) (reg.) bobițel, drob, grozamă, lemnul-bobului; b) (Cytisus nigricans) lemnul-bobului, (reg.) bobițel, drob, grozamă-mare; salcâm-japonez (Sophora japonica) = (rar) soforă, (pop.) salcâm-boieresc, (reg.) acație-boierească; salcâm-mic (Amorpha fructicosa) = (rar) amorfă.