rob, roabă [At: (a. 1560) GCR I, 4/17 / Pl: robi, roabe / E: vsl ровъ] 1 smf Om aflat în dependență totală față de cineva și obligat să muncească pentru acela Vz sclav. 2 smf (Pex) Slugă. 3 sm Prizonier. 4 smf (Pop) Deținut (2). 5 smf Om aflat în relații social-politice de subjugare, de aservire Si: exploatat (1). 6 smf (Fig) Persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva. 7 smf (Bis) Supus puterii divine Si: credincios (12). 8 smf (Fig; de obicei urmat de determinări în dativ și genitiv) Persoană stăpânită de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație sau de un sentiment puternic față de cineva. 9 sm (Îcs) Calea (sau drumul) ~ilor Calea lactee. 10 sm (Îcs) De-a ~ii Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 11 sm (Îacs) Joc obișnuit la priveghi.

rob s. m., pl. robi

ROB subst. 1. – și -u, fam. act.; -ul (Glos; Sd XI 53) și s. 2. Roba b., moț act. 3. Roban (Ard); Robăn/ești s.; -escu; Rob/aia, -easca, -ești, -oaia ss. 4. Roaba f. 5. Rob/e (R Gr); -escu, P. (VT). 6. Robete, Gh., olt. (RA VI 36). 7. Robitu act. 8. Roboe Safta (Tec II), marital. 9. + -cea: Robcea; Robcean, Gl. (17 A V 297). 10. Cu bc < pc: Ropcea (IS 280); – buc. act. și s. pe Șiret (LM); – T. 11. Din rus raba: a) Raba, Ioan din Botoșani (Sd XX); b) Răbu, Ion olt. (Cras 28); c) Răboiu (Meșt Cr), + -otă: Rabotă (Ștef), sau format din subst. robotă; tot așa: Roboișa, St. (Met 271). 12. Robu-lui-Dumnezeu, Ion, 1776 Răbaia matronim. V. și Răbîe.