ROB subst. 1. – și -u, fam. act.; -ul (Glos; Sd XI 53) și s. 2. Roba b., moț act. 3. Roban (Ard); Robăn/ești s.; -escu; Rob/aia, -easca, -ești, -oaia ss. 4. Roaba f. 5. Rob/e (R Gr); -escu, P. (VT). 6. Robete, Gh., olt. (RA VI 36). 7. Robitu act. 8. Roboe Safta (Tec II), marital. 9. + -cea: Robcea; Robcean, Gl. (17 A V 297). 10. Cu bc < pc: Ropcea (IS 280); – buc. act. și s. pe Șiret (LM); – T. 11. Din rus raba: a) Raba, Ioan din Botoșani (Sd XX); b) Răbu, Ion olt. (Cras 28); c) Răboiu (Meșt Cr), + -otă: Rabotă (Ștef), sau format din subst. robotă; tot așa: Roboișa, St. (Met 271). 12. Robu-lui-Dumnezeu, Ion, 1776 Răbaia matronim. V. și Răbîe.