opțiuni

O definiție pentru Plăcintă

Enciclopedice

PLĂCINTĂ subst. 1. – (Buc); – Stan (16 B IV 295); Plăcințeni s. (Dm). 2. Plăcentă, Ioan (17 A III 96).

Intrare: Plăcintă
Plăcintă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Plăcintă
Exemple de pronunție a termenului „Plăcintă” (19 clipuri)
Clipul 1 / 19