Definiția cu ID-ul 971309:
Enciclopedice
PLĂCINTĂ subst. 1. – (Buc); – Stan (16 B IV 295); Plăcințeni s. (Dm). 2. Plăcentă, Ioan (17 A III 96).
Exemple de pronunție a termenului „plăcintă” (19 clipuri)
Clipul 1 / 19
PLĂCINTĂ subst. 1. – (Buc); – Stan (16 B IV 295); Plăcințeni s. (Dm). 2. Plăcentă, Ioan (17 A III 96).